arta de a pune întrebări

Despre arta de a pune întrebări.

Mă întreb uneori, de ce este tratată superficial abilitatea de a pune întrebări. Toți avem răspunsuri, și, dacă nu le avem, le putem găsi ușor online, de cele mai multe ori.

A pune întrebări însă mi se pare mult mai interesant și mai util decât a ști să găsești răspunsuri.

Cineva spunea că întrebările ne ajută să ne organizăm gândirea în jurul a ceea ce nu știm, un volum de informație mult mai mare decât ceea ce știm.

Întrebarea este o invitație la a afla mai mult și la a încercă să privești lucrurile altfel. Să pui întrebări înseamnă să recunoști că nu știi, iar asta cere curaj. Rușinea care o simțim când este expus faptul că nu avem un răspuns, ni se trage de pe băncile școlii, unde eram recompensați doar pentru răspunsuri, pe când punerea întrebărilor trebuia lăsată pe seama învățătorilor.  Ne place sa ne considerăm deștepți, dar umilitatea care vine din acceptarea limitelor cunoștințelor noastre ne crește personal.

Copiii întreabă mult mai mult decât adulții, ceea ce este un semn al curiozității. Pierdem motivația și capacitatea de a fi iscoditori, pe măsură ce înaintăm în vârstă, lucru care este regretabil.

La baza fiecărei mari invenții a stat o întrebare genială. Uneori foarte simplă, poate chiar banală, dar care i-a permis inventatorului să pornească pe un drum nou ce l-a adus față în față cu noi descoperiri.

Dacă ne gândim puțin, rezolvarea unei probleme nu trebuie să ceară neapărat o soluție definitivă. Uneori, o întrebare bine pusă ne scoate din impas și ne propulsează în direcții pe care nu ni le-am putut vedea anterior.

Așa descoperim noi posibilități, așa depășim preconcepții, așa ne reimaginăm lumea din jurul nostru. O întrebare poate arunca un subiect aparent bine cunoscut într-o lumină complet nouă. 

Întrebările ne conectează cu noi înșine. Dacă răspunsurile sunt de obicei venite din afară, întrebarile ne îndeamnă să căutam răspunsul în propria realitate. Nu degeaba psihoterapeuții își petrec cea mai mare parte din timp chestionându-și clienții.  Pentru a găsi răspunsuri interioare, pentru a ne deschide spre noi moduri de a vedea lumea, tot de întrebări bine puse avem nevoie.

Acestea se află la orizontul între ce este și ce ar putea să fie, la orizontul între cunoaștem și ce nu cunoaștem.

Îmi plac răspunsurile, dar și mai mult îmi plac întrebările. În special cele banale. Cele care ar putea să le pună un copil.

Uneori ele nu au un răspuns. Însă chiar și acestea, sau în special acestea, ne pot crea noi dimensiuni în creier, ne pot arăta că lucrurile care le-am luat drept bune, drept date, ascund mistere greu de pătruns.

Sper să-mi împlinesc într-o zi dorința de a scrie o carte care să conțină doar întrebări. Valoarea unei astfel de lecturi, s-ar putea să fie mai mare decât una în care vin eu cu răspunsuri. Știu că multora nu le place disconfortul creat de absența clarității, dar dorința de confrunta întrebări mi se pare o dovadă a unei minți vii, aventuroase.

În încheiere, te las cu câteva întrebări:

Ce domeniu din viața ta, ar beneficia de mai multă chestionare?

Când ai pus ultima dată o întrebare banală, fără teama de a fi etichetat?

Cum poți pune întrebări mai bune?

Ce-ar putea să se schimbe în viața ta, dacă ți-ai pune mai multe întrebări?


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *